De-acord, si din pacate pot spune ca din proprie experienta. Am avut o catelusa la care am tinut mult, a fost otravita, atat de puternic incat nu am putut sa o mai salvez. Probabil ca ma va marca intreaga viata acest moment. Stau si eu si ma intreb, ce fel de fiinte sunt acesti oameni, cum se incadreaza in ontologia lor(presupunand ca fiecare om are o filosofie personala) aceste gesturi oribile? Probabil ca o asemenea discutie ar merita deschiderea unui topic separat. Daca va tenteaza sa-mi spuneti, si creez unul din aceste doua mesaje, al meu si al lui Doru.
Trimis: Mar Iul 17, 2007 1:53 pm Titlul subiectului: (Fără titlu)
razvan a scris:
De-acord, si din pacate pot spune ca din proprie experienta. Am avut o catelusa la care am tinut mult, a fost otravita, atat de puternic incat nu am putut sa o mai salvez. Probabil ca ma va marca intreaga viata acest moment. Stau si eu si ma intreb, ce fel de fiinte sunt acesti oameni, cum se incadreaza in ontologia lor(presupunand ca fiecare om are o filosofie personala) aceste gesturi oribile? Probabil ca o asemenea discutie ar merita deschiderea unui topic separat. Daca va tenteaza sa-mi spuneti, si creez unul din aceste doua mesaje, al meu si al lui Doru.
Imi pare tare rau pentru catelusa ta. Am trecut si eu, din pacate, prin asemenea momente. Efectul este devastator, numai cine nu a avut un asemenea suflet alaturi, nu va putea intelege vreodata ce inseamna pierderea lui.
Trimis: Mar Iul 17, 2007 9:48 pm Titlul subiectului: (Fără titlu)
Si mie imi pare rau pentru ca ai trecut si tu prin asa ceva, poate ca in cazul tau a fost o moarte naturala?..in aceste cazuri te astepti, te impaci cu ideea, dar daca iti pierzi prietenul fulgerator, in cateva ore, asa cum mi s-a intamplat mie, socul este intr-adevar mare. Durerea ramane totusi, si intr-un caz si in celalalt.
Trimis: Dum Aug 19, 2007 11:10 am Titlul subiectului: (Fără titlu)
razvan a scris:
Si mie imi pare rau pentru ca ai trecut si tu prin asa ceva, poate ca in cazul tau a fost o moarte naturala?..in aceste cazuri te astepti, te impaci cu ideea, dar daca iti pierzi prietenul fulgerator, in cateva ore, asa cum mi s-a intamplat mie, socul este intr-adevar mare. Durerea ramane totusi, si intr-un caz si in celalalt.
Asa sa fie oare?
Daca iti pierzi un prieten necuvantator de care te-ai atasat foarte tare, ca sa treci mai usor peste momentul dureros, trebuie sa il inlocuiesti cat mai repede cu un altul?
Eu nu am avut puterea sa urmez acest sfat dupa unsprezece ani de rar atasament pe care mi l-a aratat catelusa mea.
Trimis: Mie Aug 22, 2007 9:27 pm Titlul subiectului: (Fără titlu)
Nu, nu cred ca daca iti pierzi un prieten necuvantator la care ai tinut cu adevarat trebuie sa il inlocuiesti cu altul. Daca ai indragit cu adevarat un animalut, locul sau in sufletul tau ar trebui sa fie bine determinat, unic si inalterabil. Nu numai ca nu este o problema de optiune, dar inlocuirea unui prieten necuvantator cu altul in conditiile unui atasament adevarat este practic imposibila, pentru ca ori de cate ori omul se implica afectiv isi ofera o parte din suflet, privit in acest context preponderent in ipostaza sa psiho-afectiva.
Nu, nu cred ca daca iti pierzi un prieten necuvantator la care ai tinut cu adevarat trebuie sa il inlocuiesti cu altul. Daca ai indragit cu adevarat un animalut, locul sau in sufletul tau ar trebui sa fie bine determinat, unic si inalterabil. Nu numai ca nu este o problema de optiune, dar inlocuirea unui prieten necuvantator cu altul in conditiile unui atasament adevarat este practic imposibila, pentru ca ori de cate ori omul se implica afectiv isi ofera o parte din suflet, privit in acest context preponderent in ipostaza sa psiho-afectiva.
Razvan, ai postat fotografia cu mogaldetele acelea minunare.
Doamne, cine ar putea sa nu fie cucerit de asemenea sufletele?
Spune-ne te rog mai multe despre ele.
Ma bucur ca iti plac, eu unul sunt cucerit de mogaldetele acelea.... S-au nascut acum aproximativ trei saptamani si dupa toate probabilitatile au un pic de sange de caine lup in vine, spun un pic pentru ca mama lor nu e caine lup. In prezent, dupa cum se poate observa si in poza, au facut ochi dar au inceput sa se si miste prin forte proprii. Deocamdata nu au curaj sa iasa din cusca, aceasta neaflandu-se la nivelul solului, dar odata afara, se misca fara probleme. Aa, am uitat, au inceput sa lipaie si lapte, mai mare dragul sa ii vezi. Nu stiu exact ce vrei sa afli despre ei, asa ca nu pot spune daca ti-am satisfacut dorinta de informare, daca nu, tu si oricine altcineva este liber sa intrebe.
Nu puteți crea un subiect nou în acest forum Nu puteți răspunde în subiectele acestui forum Nu puteți modifica mesajele proprii din acest forum Nu puteți șterge mesajele proprii din acest forum Nu puteți vota în chestionarele din acest forum Nu puteți atașa fișiere în acest forum Nu puteți descărca fișiere în acest forum
Acasă
Linkuri
FAQ
Căutare
Membri
Album
Înregistrare
Profil
Sudoku
Autentificare
Am avut o catelusa la care am tinut mult, a fost otravita, atat de puternic incat nu am putut sa o mai salvez. Probabil ca ma va marca intreaga viata acest moment. Stau si eu si ma intreb, ce fel de fiinte sunt acesti oameni, cum se incadreaza in ontologia lor(presupunand ca fiecare om are o filosofie personala) aceste gesturi oribile? 
Probabil ca o asemenea discutie ar merita deschiderea unui topic separat. Daca va tenteaza sa-mi spuneti, si creez unul din aceste doua mesaje, al meu si al lui Doru.
S-au nascut acum aproximativ trei saptamani si dupa toate probabilitatile au un pic de sange de caine lup in vine, spun un pic pentru ca mama lor nu e caine lup. In prezent, dupa cum se poate observa si in poza, au facut ochi dar au inceput sa se si miste prin forte proprii. 
Deocamdata nu au curaj sa iasa din cusca, aceasta neaflandu-se la nivelul solului, dar odata afara, se misca fara probleme. Aa, am uitat, au inceput sa lipaie si lapte, mai mare dragul sa ii vezi. Nu stiu exact ce vrei sa afli despre ei, asa ca nu pot spune daca ti-am satisfacut dorinta de informare, daca nu, tu si oricine altcineva este liber sa intrebe. 
