Trimis: Lun Mar 08, 2010 9:01 am Titlul subiectului: (Fără titlu)
Citeodata ma las purtata de amintiri in trecut....eu am avut o copilarie foarte frumoasa,pionieratul era ceva incitant,constructiv...."CINTAREA ROMINIEI"....concursuri,spectacole,tabere,excursii....la care participam cu drag si traiam un sentiment placut de solidaritate,certurile din familie treceau pe linga noi,deoarece eram mult mai ocupati ....Acum majoritatea tinerilor isi pun castile pe urechi[eu am oroare pentru acest lucru,de multe ori interzic fiului mai mare]dar in consecinta...am ajuns la concluzia cind vorbeau doi adolescenti:
-S/au certat ai mei pina seara tirziu....
-Pai,n/ai casti?
....ca e de preferat...asa.Dar nu se mai organizeaza timpul copiilor ca inainte,nu mai au activitati frumoase ca inainte....Asta deja suna a melancolie....scuze...
Trimis: Lun Mar 08, 2010 3:05 pm Titlul subiectului: (Fără titlu)
Pentru toate mamicile,azi sa/si aminteasca cit de frumos este sentimentul ca au dat nastere unor suflete care le seamana,le copie si depind de dinsele pina dincolo de ....dimensiunea ce/o traim!!!!
Trimis: Lun Mar 08, 2010 10:55 pm Titlul subiectului: (Fără titlu)
Cele mai bune ganduri si din partea mea pentru toate femeile Romaniei!
Relativ la ceea ce ai scris, institutiile competente nu iau masurile care se impun pentru ca, la fel ca multe alte institutii romanesti, nu functioneaza cum trebuie, nu stiu sau sunt prea indolente pentru a aplica legile asa cum se cuvine.
Eu am apucat sa fiu soim al patriei, decembrie 1989 m-a prins intr-a-ntaia, deci pionier nu am mai apucat sa vad cum este. Imi pare foarte rau, sincer. Lumea aceea, cu tot cu pacatele ei care nu erau putine, era ghidata de un ideal, care asa abstract cum era el, era totusi un ideal calitativ superior rebuturilor folosite drept repere existentiale azi.
Trimis: Mar Mar 09, 2010 9:27 am Titlul subiectului: (Fără titlu)
Pacatele "lumii aceea" poate ca nu erau putine,dar la nivel institutional,sa zicem ca securitatea,capii regimului comunist la nivel de tara...si la nivel teritorial,.....si cei care faceau uz de functii numai pentru a perturba atmosfera domestica...Oamenii de rind se straduiau sa ofere familiei minimum de confort pe care il gaseai,cu noroc si multe ore pierdute.Dar ....
Exista o dorinta de miine,era un ideal,un bun simt,existau valorile umane.Astazi in afara de libertatea...de a scrisni din dinti si de a plinge/n pumni...ce mai ramine?Sistemul e defectuos,chiar nu se vede?Daca ai un ou clocit,il fierbi ca sa vezi daca e stricat?De la nivel macro la micro defectele se amplifica si dau rezultatul de azi!Institutiile de azi...iau regulile cum le convine,fara sa le studieze...scriptic,se cere un coeficient de constientizare acumulat din coeficientul de inteligenta....
Trimis: Mar Mar 09, 2010 10:54 pm Titlul subiectului: (Fără titlu)
Mihaela14 a scris:
Exista o dorinta de miine,era un ideal,un bun simt,existau valorile umane.Astazi in afara de libertatea...de a scrisni din dinti si de a plinge/n pumni...ce mai ramine?Sistemul e defectuos,chiar nu se vede?Daca ai un ou clocit,il fierbi ca sa vezi daca e stricat?De la nivel macro la micro defectele se amplifica si dau rezultatul de azi!Institutiile de azi...iau regulile cum le convine,fara sa le studieze...scriptic,se cere un coeficient de constientizare acumulat din coeficientul de inteligenta....
Trimis: Mie Mar 10, 2010 9:19 am Titlul subiectului: (Fără titlu)
Ca adevar absolut inscriu transformarea omului de/a lungul vietii,dificultatile creeind un moment de rascruce in viata,constientul ia o intorsatura de multe ori pentru lucrurile neterminate.....da o viziune falsa asupra faptului si cu timpul....distorsioneaza toata realitatea.De aceea e bine sa facem cit mai des cite un inventar al prioritatilor sa nu uitam ce este elementar imperios noua[aici ma refer in special la starea afectiva...sa/i multumim pe cei dragi noua,pentru ca din aceasta ne incarcam bateriile].
Trimis: Mie Mar 10, 2010 11:14 pm Titlul subiectului: (Fără titlu)
Mihaela14 a scris:
Ca adevar absolut inscriu transformarea omului de/a lungul vietii,dificultatile creeind un moment de rascruce in viata,constientul ia o intorsatura de multe ori pentru lucrurile neterminate.....da o viziune falsa asupra faptului si cu timpul....distorsioneaza toata realitatea.De aceea e bine sa facem cit mai des cite un inventar al prioritatilor sa nu uitam ce este elementar imperios noua[aici ma refer in special la starea afectiva...sa/i multumim pe cei dragi noua,pentru ca din aceasta ne incarcam bateriile].
Si ar fi, de asemenea, bine sa incercam sa ne autoevaluam periodic, la intervale cat mai mici, de preferinta, pentru a vedea daca am mai acumulat ceva util si daca, in general, imprejurarile pe care ni le-a pus viata in fata, au reusit sa ne imbogateasca (comportamental, in ceea ce priveste viziunea existentiala) si sa ne intelepteasca. In cazul in care rezultatele autoevaluarilor sunt negative, ar trebui sa luam masuri grabnice.
Trimis: Joi Mar 11, 2010 10:08 am Titlul subiectului: (Fără titlu)
Viata este o lupta permanenta,armele ramin virtutile .Lucrurile marunte de obicei ne maninca timpul ,iar factorii importanti de cele mai multe ori devin impedimente....Hazardarea de a ne inscrie in tiparele moderne ia locul adevaratei lupte cu viata si pentru viata.Dupa cum am mai spus:afectiunea este privita ca o slabiciune .De aici si pierderea de timp in unele cazuri cind investim sufleteste....De aceea cred ca iubirea trebuie trezita zilnic,ca si increderea in cei dragi.In fond ce ne mai ramine daca indepartam persoanele pe care le iubim?
Trimis: Joi Mar 11, 2010 11:12 pm Titlul subiectului: (Fără titlu)
Da, asa este, din pacate, afectiunea, iubirea curata, sunt de multe ori abuzate, batjocorite, taxate drept slabiciuni astazi. Cu toate acestea, oamenii care mai sunt in stare sa le cultive, cred ca ar trebui sa continue sa o faca, eventual selectand cu atentie persoanele destinatare ale acestor preaplinuri sufletesti.
Trimis: Sâm Mar 13, 2010 1:10 pm Titlul subiectului: (Fără titlu)
Selectia persoanelor care merita investitii afective se face cind este vorba de alegerea unui partener,dar cind este vorba de rude,le iubim chiar daca nu avem incotro...cu alte cuvinte chiar daca nu merita .Trist ,nu?
Trimis: Dum Mar 14, 2010 12:24 am Titlul subiectului: (Fără titlu)
In privinta rudelor, nu prea avem ce sa facem, le acceptam asa cum sunt, iar fata de cele care nu ne merita investitiile sufletesti, putem lua o anumita distanta, incercand insa, in permanenta, daca avem teren prielnic, sa ne imbunatatim relatiile chiar si cu acesti "nesuferiti" ai familiei.
Trimis: Dum Mar 14, 2010 12:22 pm Titlul subiectului: (Fără titlu)
Uneori am convingerea ca relatiile ce le tesem de/a lungul vietii ne creeaza propria pinza de paianjen....si depinde de noi sa ne pastram pozitia de paianjeni ca sa nu ne incurcam.O retea mult prea mare nu ne mai ajuta,ci ne incurca.De aceea e suficient sa pastram doar relatiile care merita cu adevarat.Un socoilog ma va contrazice,dar aici intervine spatiul dintre functionalitate si ideatica.?????
Trimis: Dum Mar 14, 2010 10:14 pm Titlul subiectului: (Fără titlu)
Sigur ca, pe masura ce reteaua interpersonala din care facem parte creste, este tot mai greu sa intretinem intr-un mod acceptabil relatiile cu toate ramificatiile retelei. Cu toate acestea, nu inseamna ca trebuie sa sectionam complet o anumite parte sau anumite parti ale retelei. In mod normal, chiar si o retea de dimensiune medie se poate intretine, in stare de functionare, in ansamblul ei, fara prea mari cheltuieli si eforturi. Este si frumos si pragmatic, nu se stie cand putem avea nevoie de sprijinul, material sau moral, al cuiva cu care, in aparenta, relatiile se racisera.
Nu puteți crea un subiect nou în acest forum Nu puteți răspunde în subiectele acestui forum Nu puteți modifica mesajele proprii din acest forum Nu puteți șterge mesajele proprii din acest forum Nu puteți vota în chestionarele din acest forum Nu puteți atașa fișiere în acest forum Nu puteți descărca fișiere în acest forum