razvan.bocu.ro / forum.bocu.ro

[Sava Stan]

"Aici Bucureşti ! Este ora unu."

De ce "ora unu" şi nu "ora una" ?

Să ne amintim că eroii lui "nenea Iancu" spuneau "douăsprezece trecute fix", adică "au trecut fix douăsprezece ceasuri (de la miezul nopţii, începutul zilei)".

Adevărul este că "ora" (din franceză) a apărut în româneşte mai târziu decât "ceasul" (de origine slavă).

Ele coexistă însă în continuare dar oarecum în expresii specializate, cum ar fi "Cât e ceasul ?", care pune în evidenţă şi respectivul instrument de măsurare a timpului. Mai puţin este folosită "Cât e ora ?".

În unele expresii referitoare la momentele zilei, "ceasul" sau "ora" sunt chiar omise: "Am program de la şapte", "Stau până la unu".

Aşa se face că de la "Este ceasul unu" s-a ajuns la "Este unu", de unde, înlocuindu-se "ceasul" cu "ora" s-a ajuns la "Este ora unu". Pentru plural lucrurile se împacă, "ceas" fiind de genul neutru iar "ora" de genul feminin.

[razvan]

Interesanta analiza, asa cum ne-ai obisnuit. Poate ca se manifesta si in acest caz tenta patriarhala a societatii in care traim? Zic si eu, imi dau cu presupusul.

[OryNider]

În limba arameică sau aromaia de unde a evoluat spre latină poporul nostru avem "ceas" în loc de "oră", şi de aici a fost imprumutat prin traducerea Bibliei în limbajul bisericesc din creştinism.

În antichitate ceasurile erau făcute dintr-un disc ori două discuri care trebuiau rotite aşa cum se înclină axa pământului ca umbra indicatorului pe disc să indice ora.

Astăzi când zicem "ceas" ne gândim fiecare la un ceas care merge automat, la un ceas digital sau la unul cu cadran, şi nu ne gândim la "ora exactă".

Excepţiile sunt când zicem "ţi-a venit ceasul..." ş.a. când nu putem folosi deloc "ora".