razvan.bocu.ro / forum.bocu.ro

[Sava Stan]

Di, boală !

Este un îndemn pentru cai, să pornească de pe loc sau să meargă mai repede.
Se foloseşte şi la boi (vaci) în forma 'Ho, boală', tot ca un îndemn, dar nu
de pornire, ci, mai degrabă, de împiedicare.

Normal, gândul ne duce la substantivul 'boală', cu derivatele 'bolnav',
'îmbolnăvire', 'bolniţă' (formă arhaică pentru 'spital'), 'boleşniţă' (molimă).

Constatăm însă că un cuvânt cu aceeaşi sonoritate se găseşte şi în albaneză,
cu grafia 'buall', cu semnificaţia de 'bivol'.

Această împrejurare ne duce la presupunerea că, la origine, într-o limbă mai veche,
din care atât româna cât şi albaneza îşi au izvoare, sensul ar fi fost de
'vită mare' (având în vedere că la vite mici, precum oile, caprele, acest apelativ nu
se foloseşte).

Mai mult, în vorbirea populară, întâlnim unele expresii în care acest cuvânt
ar trebui asociat mai degrabă cu 'vită mare'. Avem, de exemplu, "Dă-l boalei',
(asemănător cu 'Dă-l ciorilor'), 'Lua-l-ar boala' (oricum mult mai blând
decât 'Lua-l-ar dracul') sau 'Al boalei' (în loc de 'Al dracului', dar tot cu
un sens mai dulce). Dacă aceste cuvinte de ocară s-ar referi la boală-bolnav,
ele ar trebui să reprezinte un blestem destul de puternic şi nu o mângâiere
oarecum exigentă.

ing.Stan Sava,
Buzău, 16-ian-2012

[razvan]

Foarte interesant...chiar imi lipseau aceste "tablete lingvistico-etimologice".