razvan.bocu.ro / forum.bocu.ro

[razvan]

Din urmatoarea fotografie reiese clar ca pentru unii sensurile existentei sunt inversate. Instantaneul este surprins in Timisoara. Clic aici .
De asemenea, cititi si urmatoarea povestioara pe care, probabil, unii dintre voi o stiu. Dar este haioasa in felul ei si se poate constitui chiar si intr-un prilej de reflectie.

Nascuti la inceputul anilor 70, vedem acum in anul 2007 cum casa parintilor nostri este de 50 de ori mai scumpa decat atunci cand au cumparat-o si realizam ca noi o sa platim pentru casele noastre in jur de 50 de ani.
Nu avem amintiri despre primii pasi pe luna, nici despre razboaie sangeroase, dar avem cultura generala, pentru ca asta insemna ceva odata.
Suntem ultima generatie care a jucat “Ascunselea”, “Castel”, “Ratele si vanatorii”, “Tara, tara! Vrem ostasi”, “Prinsea”, “Sticluta cu otrava”, “Pac Pac”, “Hotii si vardistii”, ultimii care au strigat “Un doi trei la perete stai”, ultimii care au folosit telefoanele cu fise, dar
primii care am facut petreceri video (inchiriam un video si stateam sa ne uitam la filme 2 zile inchisi in casa) primii care am vazut desene animate color, primii care am renuntat la casete audio si le-am inlocuit cu cd-uri.

Noi am purtat jeansi elastici, pantaloni evazati, geci de blugi de la turci, iar cine avea firme gen Lee sau Puma era deja lider de gasca.
Noi nu am dat examene de Capacitate, nu am dat teste grile la admitere.Nu am fost ultimii “Soimi ai Patriei” si ultimii “Pioneri”.
La gradinita am invatat poezii in romaneste, nu in engleza… Si am cantat MULTI ANI TRAIASCA nu HAPPY BIRTHDAY la aniversari. Am sorbit din ochi Sclava Isaura, Beverly Hills, Melrose Place, Twin Peaks, Dallas.. si cine zice ca nu s-a uitat ori minte ori nu avea inca televizor.
Reclamele de pe posturile straine ne innebuneau, si abia asteptam sa vina si la noi inghetata Magnum, sau pustile alea absolut superbe de apa. Intre timp, ne consolam cu Tango cu vanilie si ciocolata si clasicele bidoane umplute cu apa de la robinet, care turnate in cap ne provocau pneumonii.
Noi am ascultat si Metallica, si Ace of Base, si DJ Bobo, si Michael Jackson, si Backstreet Boys, si Take That, si inca nu auzisem de manele, singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu stia pasii, dar toti dansam! Dar spre deosebire de copiii din ziua de azi, am auzit atat de Abba, si de Queen, cat si de noile nume gen 50 Cent si Britney Spears. Pe ei daca ii intrebi, “Muzica a-nceput cu Backstreet Boys, care nici nu mai sunt cool acum, man!”
Am citit “Licurici”, “Pif”, "Ciresarii", si am baut Cico si Zmeurata si ni s-a parut ceva extraordinar cand au aparut primele sucuri “de la TEC” fara sa ne fie teama ca “au prea multe E-uri”, iar la scoala beam toata clasa dintr-o sticla de suc fara teama de virusi.
Noi am baut prima Coca-Cola la sticla si am descoperit internetul.
Noi nu ne dadeam bip-uri, ne fluieram sa iesim afara, noi nu aveam dolby surround system, taceam toti ca sa auzim actiunea filmului, nu aveam Nintendo sau Playstation ci jocuri tetris de care ne plictiseam la o luna dupa ce le cumparam si le uitam pe dulap, pline de praf.
Abia asteptam la chefuri sa jucam “Fantanita”, sau “Flori, fete sau baieti”, sau “Adevar sau Provocare”, sau orice ne dadea un pretext sa “pupam pe gura” pe cine “iubeam”.
Noi suntem cei care inca au mai “cerut prietenia”, care inca roseam la cuvantul “sex”, care dadeam cu banul care sa intre in farmacie sa cumpere prezervative, pe care apoi sa le umplem cu apa si sa le aruncam in capul colegilor, care am completat mii de oracole, sperand ca persoana iubita va citi acolo unde scrie “De cine iti place?” ca ne place de el/ea.
Este uimitor ca inca mai suntem in viata, pentru ca noi am mers cu bicicleta fara casca, genunchiere si cotiere, nu am avut scaune speciale in masini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cadeau din greseala pe jos, nu am avut pastile cu capac special sa nu fie desfacute de copii, nu ne-am spalat pe maini dupa ce ne-am jucat cu toti cainii si toate pisicile din cartier, nu am baut doar apa imbuteliata, nu ne-am tavalit si balacit prin toate baltile si nu am tinut cont de cate lipide si glucide mancam, parintii nostri nu au “child proof the house”, ne-au trimis sa cumparam bere si vin de la alimentara, si cate un pachet de tigari de la tutungerie.
Noi am auzit cum s-a tras la Revolutie, noi am fost martorii a trei schimbari de bancnote si monede, noi am ras la bancuri cu Bula, noi am fost primii care au auzit-o pe Andreea Esca la Pro TV, noi suntem cei care mai tinem minte emisiunea “Feriti-va de magarus”.
Suntem o generatie de invingatori, de visatori, de “first-timers”…
Daca citesti si ai cazut macar un pic pe ganduri, esti de-al nostru!

[icarus86]

Are poveste asta si o continuare?

Ca pe mine personal m-a trecut de cateva ori cate un fior in timp ce am citit-o ...

Rares

[razvan]

Nu stiu daca are o continuare, tot ce se poate...cred, mai bine zis simt, ca fiecare dintre noi poate adauga cate ceva, chiar si cei un pic mai tineri, nascuti in ultimii ani de comunism. Pe langa lipsurile pe care le induram toti in acea vreme, acei ani au avut un farmec al lor, aparte, de neregasit in prezent. Voi ce amintiri aveti din acele timpuri?

[doru]

[razvan]

Ca bine spui tu, Dorule... Chiar ca nu pot intelege, din acest punct de vedere se pare ca sunt un inadaptat al acestor vremuri , cum niste fiinte atat de complexe si de rationale, cum sunt oamenii, se complac sa priveasca pasivi cum lumea in care traiesc curge catre o mocirla in care se vor afunda. Ba, mai mult, unii se hazardeaza sa sustina ca capitalismul acesta pe care il traim este singura oranduire naturala ca, vezi Doamne, este o copie fidela a competitiei pentru supravietuire din natura. Eh, nu mai comentez, daca o fi cineva interesat sa afle ce am eu in minte si pe suflet referitor la acest subiect, sa intrebe. Din pacate pentru viata noastra actuala, ma vad nevoit sa repet, lumea inainte de 1990, asa plina de lipsuri, cu psihozele aferente ca nu stiai daca si cand poti sa vorbesti fara sa afle baietii de la Securitate, era plina de NATURALUL pe care tu, Doru, il pomenesti. Eu nu imping, insa, pana intr-acolo pesimismul incat sa zic ca in veci acest NATURAL nu va mai fi regasit, eu inca sper ca umanitatea nu a pornit-o pe un drum fara intoarcere.