Trimis: Joi Feb 18, 2016 9:41 pm Titlul subiectului: Ghici ghicitoarea mea !
Ghici ghicitoarea mea !
Cu aceste cuvinte intervenea câte o fată sau un flăcău la clacă (de depănușat porumb, de exemplu). Urma un text de câteva versuri, încifrat, de multe ori hazliu. Unele din ghicitorile copilăriei mele se regăsesc și în diverse culegeri, deși trebuiesc explicate, întrucât s-au schimbat multe, și mesteșuguri, și obiceiuri, și câte și mai câte...
O ghicitoare relativ cunoscută suna cam așa:
Într-un vârf de plop
Treier-un iepure șchiop.
cu soluția "vârtelniță". Încă mai este lume care să știe ce era aia o "vârtelniță" (dar, fetelor, știe vreuna să "năvădească", fiindcă bunică-mea, neștiutoare de carte întindea firele pe garduri, numai dupa regulile ei știute ! Ehei, dacă nu știai astfel de lucruri, cam greu te măritai !);
Să revenim la ghicitoare. Poate că vă gândeați la vreo batoză/combină cu care se treiera grâul. Nu, în vechime, la arie se bătea un țăruș de care se priponea un cal care era alergat în cerc să calce spicele din snopii aduși. Ăsta-i treieratul ! Și azi o mai aud pe soră-mea admonestându-și bărbatul cu "Ce tot treieri de colo-colo ?", adică ce te tot învârți fără rost ? Ei, și de aici până la "a cutreiera" nu mai este decât un mic exercițiu de imaginație.
Să vă dau și două ghicitori reușite nepublicate, fiind oarecum mai deocheate. O să încep însa, mai întâi, cu soluțiile, findcă trebuiesc explicate:
Cine n-a auzit de "tragă" (la nevastă-mea, în Oltenia, "tuigă") trebuie să știe că este o tărtăcuță mai specială. Este tot o cucurbitacee ca și bostanul și castravetele dar lujerul (curpenul) ei trebuie lăsat să se cațere (pe un gard, pe un pom, etc...). La maturitate este verde, are o parte sferică, de 10-20 cm și se prelungește cu o coadă cilindrică, de aproximativ 50 cm. Lăsată să se usuce ajunge la culoarea brună. Se taie vârful cozii și se scot sâmburii și restul de conținut, prin scuturare și zgândărire cu o tijă metalică sau de lemn. Una din utilizări era pentru scosul vinului sau țuicii din butoi, pe la vrană. În partea opusă cozii se dă o gaură (de 5-8 mm) iar coada se prelungește cu o țeavă din trestie, etanșată cu cânepă sau altă textilă. Se introducea țeava prin vrana butoiului până ajungea la partea sferică. Cu gura, pe găurica de deasupra se trăgea aerul dinăuntru, lichidul urcând până sus (nu mai intrăm în detaliile fenomenului exact, cu principiul lui Pascal, etc...). Nedezlipind gura, se ridica traga afară din butoi, se astupa cu degetul țeava de trestie apoi, deasupra unui vas sau într-o sticlă, eliberând gaura, se dădea drumul la lichid.
Și acum ghicitoarea:
Burta mea pe burta ta,
Lunga mea-n gaura ta !
Alta, cu mai puțină expunere de motive. Mai toată lumea a văzut doi boi înjugați la o căruță. Boii au gâturile în "JUG", jugul este atașat la un "PROȚAP" (sau "TÂNJALĂ", dacă trag un plug, o grapă, o corhană, etc...), proțapul trage de car (în cazul cărutelor cu cai avem de-a face cu "OIȘTEA", dar e altă treabă.). Să revenim însă la boii noștri și să vă furnizaăm ghicitoarea:
Nu puteți crea un subiect nou în acest forum Nu puteți răspunde în subiectele acestui forum Nu puteți modifica mesajele proprii din acest forum Nu puteți șterge mesajele proprii din acest forum Nu puteți vota în chestionarele din acest forum Nu puteți atașa fișiere în acest forum Nu puteți descărca fișiere în acest forum
Referință subiect (Stil MLA) "Ghici ghicitoarea mea !." Mesaj online. Joi Feb 18, 2016 9:41 pm. razvan.bocu.ro / forum.bocu.ro. Lun Feb 17, 2025 5:02 pm. < http://forum.bocu.ro/viewtopic.php?t=75565 >.